Pentru
cei ce confundă frecvent parazitarea cu simbioza, spun doar
atât:
luni, 29 februarie 2016
Atunci
când un bunic îi explică nepoţelului său ce face o pasăre cu o
crenguţă în cioc sub o streaşină, se întâmplă câteva lucruri
interesante.
În
primul rând, viaţa bătrânului îşi recapătă brusc sensul. Are
din nou pentru ce trăi. Trăieşte pentru a fi dascălul celui mic.
În
al doilea rând, copilul începe să înveţe, începe să cunoască
lumea care îl înconjoară.
Iar
în al treilea rând, poate cel mai important, între cei doi începe
să se formeze o puternică legătură bazată pe dragoste şi pe
respect. Dragostea „dascălului” pentru „învăţăcelul” său
va întâlni dragostea îndoită cu respectul „elevului” pentru
„profesorul” său.
Dacă
nepotul şi bunicul ar trăi într-o lume cât de cât sănătoasă
la cap şi ar putea continua netulburaţi acest mod de viaţă
sănătos şi constructiv, unul ar ajunge probabil să trimită
rachete în spaţiu, iar celălalt, să apuce suta de ani fericit şi
sănătos atât la trup cât şi la minte.
Din
păcate însă...
Omul,
zis şi cu carte, are obligaţia morală de a nu se folosi cu niciun
chip de ştiinţa lui pentru a-şi aservi semenii.
Mintea
omului nu trebuie să distrugă şi să asuprească, ci dimpotrivă,
ea trebuie să construiască şi să elibereze.
Cel
ce se consideră învăţat, dar totuşi nu gândeşte în această
cheie, înseamnă că ori nu a înţeles nimic din ceea ce a citit,
ori şi-a stricat vederea citind maculatură.
duminică, 28 februarie 2016
Înainte
de a i se pretinde civilizaţie şi spirit cetăţenesc, omului ar
trebui să i se asigure măcar un nivel de trai cât de cât decent.
Este
adevărat, dacă am lua drept etalon, viaţa pe care o duceau
cro-magnonii în peşterile lor, am putea spune că am făcut
progrese remarcabile în acest sens.
Judecând
însă normal...
Despre
săpun şi despre pasta de dinţi
Mda.
Am auzit cu toţii ce ne spune statistica. Consumăm un săpun în
trei luni, un tub de pastă de dinţi ne ajunge jumătate
de an, iar o periuţă de dinţi ne ţine cam cât îl ţinea
sabia odinioară pe samurai în Japonia medievală.
Murdară
treabă, n-am ce să zic.
Cauze
posibile?
Păi
vedeţi dumneavoastră, săpunul şi pasta de dinţi nu prea merg pe
uscat. Adică ai nevoie de apă, pentru a le putea folosi. Iar apa
costă.
Apoi,
ele în sine costă – săpunul şi pasta de dinţi adică. Ştiu,
pentru cei mai mulţi dintre noi nu costă mare lucru, însă pentru
o persoană care trăieşte dintr-un venit de mizerie, pentru un
pensionar cu o pensie mică, ori pentru o persoană fără niciun
venit...
Când
abia îţi ajung banii de la o zi la alta, când şi aşa te hrăneşti
aproape cu resturi, credeţi-mă, săpunul şi pasta de dinţi încep
să devină produse de lux.
Apropo,
am văzut pensionari care cumpărau ouă sparte şi resturi de oase
de la măcelărie. Am văzut muncitori pe şantiere care în pauza
de masă îşi mâncau sendvişurile cu parizer în condiţii absolut
mizerabile.
Cam
la ce anume le-ar folosi săpunul acestor oameni? Să facă funia să
alunece mai bine?
Pentru
cine să miroasă ei frumos? Pe cine să impresioneze, ori şi mai
bine, pe cine să nu deranjeze?
Şi
apoi, avem reţele de alimentare cu apă şi de canalizare atât de
extinse încât să ne plângem că nu le foloseşte lumea?
Vedeţi?
sâmbătă, 27 februarie 2016
Lupul
moralist...
...este
genul de jivină periculoasă, însă şi comică uneori, cel mai
adesea, este drept, în mod absolut involuntar, care ne ţine
discursuri despre cum se fură în această ţară şi de cât de
viciate sunt mintea şi sufletul românului, în vreme ce domnia sa
pune cuburi de gheaţă pe repartitorul caloriferului, magneţi pe
contorul electric şi găleţi în cadă pentru a strânge apa care
picură fără a fi înregistrată.
Dacă
observi că nu poţi stăpâni maşina nici atunci când aceasta este
parcată şi ai picat deja de opt ori traseul, atunci este mai bine
să foloseşti în continuare metroul.
...
sau mă rog, nu ştiu dacă este neapărat mai bine, însă ştiu cu
precizie că este mai sigur. Mult mai sigur. Atât pentru tine, cât
şi pentru cei din jur. Crede-mă.
Cine
e de vină?
Iată
prima întrebare ce urmează unui accident.
Şi
aproape instantaneu, vine şi răspunsul...
Mergi
ca bivolu' şi te înfigi cu maşina într-un parapet desprins, e de
vină parapetu'.
Ţi-ai
luat permisu' aiurea şi nu eşti în stare să stăpâneşti maşina
nici măcar pe tronsoanele de drum în aliniament, sărind astfel cu
ea în Dâmboviţa, e de vină Dâmboviţa.
Îi
dai talpă ca animalu' şi te faci muci cu tot cu maşină de primul
copac ivit pe marginea drumului, e de vină fotosinteza.
Şi
tot aşa.
Întotdeauna,
atunci când se produce un accident, de vină trebuie să fie
altcineva, niciodată prostia crasă din mintea şoferului.
În
cazul accidentelor rutiere aşadar, urmând logica unora
dintre semenii noştri, cred că principalii vinovaţi ar fi domnii
Karl Benz, Nikolaus Otto, Rudolf Diesel şi cu voia dumneavoastră,
ultimul pe listă, dar nu cel din urmă, domnul Henry Ford.
vineri, 26 februarie 2016
Pe
scurt despre nenorocirea care li se întâmplă copiilor noştri de
ceva timp încoace
Cred
că toată această nenorocire a pornit de la apă, mai precis de la
calitatea ei şi de la calitatea mediului.
Înainte
de a ne ajunge la robinet prin intermediul sistemului de alimentare,
apa este captată şi tratată – prima parte a traseului apei.
După
ce ne-am folosit de ea, aceasta ajunge prin canalizare la staţia de
epurare, în cazul în care localitatea dispune de
aşa ceva, ulterior, ea fiind eliberată în natură – cea de a
doua parte a drumului său.
Astfel
putem împărţi în două drumul ei şi este inutil probabil să
vă mai spun că...
Neglijenţa
cu care tratăm apa în prima parte a traseului ei, ne costă propria
sănătate, iar cea cu care o tratăm în cea de a doua, îi
costă sănătatea pe cei ce se folosesc de ea mai departe.
În
această ordine de idei, trebuie să vă mai spun că:
- Poţi fierbe apa cât vrei. Odată ce ai luat pe mâini bacteria e coli, bacterie care prezintă mai multe subtipuri, unele dintre ele capabile să reziste perioade relativ lungi de timp şi în afara unei gazde, poţi contamina astfel recipientul din care îţi hrăneşti copilul, iar de aici...
- Poţi respecta cele mai draconice măsuri de igienă. Dacă trăieşti într-un mediu în care predomină sărăcia şi prin urmare lipsa de educaţie şi de igienă...
- Te poţi duce cu copilul la spital în timp util, dar acolo din cauza igienei precare a unităţii spitaliceşti şi în general din cauza sărăciei cronice a sistemului medical ori a idioţiei anumitor cadre „medicale”, acesta poate muri efectiv cu zile.
Ce
anume mă face să afirm aceste lucruri?
- În prezent, cele mai afectate sunt judeţele Argeş, Olt şi Dolj, ultimele două fiind cunoscute ca veritabili poli de sărăcie în România;
- Prin aceste judeţe curg trei mari râuri: Argeşul, Oltul şi Jiul, toate trei, alături de afluenţii lor, veritabile focare de infecţie.
Nu
în ultimul rând...
- Prin Câmpulung Muscel curge râul Târgului;
- Ţiţeşti este aproape de râul Târgului;
- În Topoloveni curge râul Carcinov;
- Negraşiul este aproape de râul Dâmbovnic;
- Localitatea Ştefăneşti nu este foarte departe de râul Argeş;
- Piteştiul este pe malul Argeşului;
- Localitatea Mărăcineni este situată aproape de confluenţa râurilor Argeş şi Râul Doamnei;
- Pe lângă Craiova curge Jiul;
- Slatina este pe malul Oltului;
- Poiana Lacului constituie o excepţie – interesant este însă de unde şi cum se face alimentarea cu apă a acestei localităţii.
Să
recapitulăm aşadar:
Apa
mizerabilă deja din cauza poluării cade sub formă de precipitaţii
pe un sol infestat cu tot felul de microbi, de aici pătrunde în
freatic, de acolo o luăm noi fie să o bem, fie să ne spălăm cu
ea pe mâini, fie să o dăm de băut animalelor din gospodărie,
pentru ca mai apoi, să o redăm naturii de zece mii de ori mai
murdară decât am luat-o la început.
Acum
vă întreb şi eu: procedând astfel, la ce ne aşteptăm?
Sau
şi mai bine: făcând numai tâmpenii, aşteptăm cumva şi
rezultate bune? Pentru că atenţie, ăsta este semn de boală gravă.
Vom
începe de acum încolo să ne confruntăm ceva mai des cu problemele
Londrei şi ale Parisului Evului Mediu?
Ce
urmează, domnilor? Holera?
Fără
să am pretenţia că am dreptate, închei prin a spune că textul de
mai sus redă un punct de vedere cu caracter strict personal. Nu
afirm deci că felul meu de a vedea lucrurile în cazul de faţă
este cel corect. Este, după cum v-am spus, numai un punct de vedere.
Lucrul
prost făcut, păgubeşte de cel puţin trei ori
Prima
pagubă o face atunci când, prost fiind întocmit, lucrul respectiv
nu este de niciun folos. Prin asta, banii daţi pe facerea lui nu
şi-au atins scopul. Au fost, cum s-ar zice, aruncaţi pe fereastră.
A
doua pagubă o face atunci când, ca urmarea a relei sale întocmiri,
va trebui desfăcut pentru a fi făcut aşa cum se cuvine. Şi asta
costă.
A
treia pagubă o face atunci când altul vede această pildă rea şi
începe să-şi pună întrebarea: „dacă ăştia s-au îmbogăţit
făcând aşa ceva, de ce nu aş face şi eu la fel?” Iar asta,
poate, este cea mai scumpă dintre pagube, pentru că pornind de la o
idee rea, omul poate face mii de alte lucruri rele, fiecare la rândul
lui, devenind generatorul altor şi altor idei rele.
joi, 25 februarie 2016
Scurte
concluzii cu caracter educativ asupra... Caprei cu trei iezi
Fără
a face aici un rezumat al binecunoscutei poveşti scrise de domnul
Ion Creangă, mă voi limita la a vă prezenta sintetic, numai cinci
idei principale, şi anume:
Să
nu mai aveţi nici cea mai mică umbră de îndoială! „Miliţia”
ne ascultă tot timpu' –
a se vedea lupu' cel perfid, care... „trăgea cu urechea la
păretele din dosul casei, când vorbea capra cu...”
Nu
înseamnă că dacă eşti mai în vârstă cu câţiva ani, eşti
neapărat şi mai deştept. Să observăm în acest sens, faptul
că iedul cel mare se remarcă printr-o prostie epică, atunci când
dă buzna la uşă să îi deschidă lupului, în vreme ce mezinul
cel isteţ încearcă, şi chiar reuşeşte într-o primă fază să
îl oprească.
În
societate va exista întotdeauna un fierar binevoitor, care în
schimbul sumei potrivite, va ascuţi limba şi dinţii lupului, fără
a-şi pune prea multe întrebări şi fără a-şi face prea multe
procese de conştiinţă.
Prostia
netratată la timp, face întotdeauna victime. Iată că idioţia
fără de margini a iedului cel mare, începe să facă primele
victime, şi începe chiar cu propria persoană, atunci când îi
deschide uşa lupului. Prostia va escalada după alte câteva minute,
atingând cote maxime, în momentul în care iedul cel mijlociu îşi
trădează ascunzătoarea, urându-i lupului sănătate, după ce
acesta, în prealabil, strănutase. Astfel, numărul victimelor
creşte la două.
...
şi nu în ultimul rând...
Nu
aşteptaţi ajutorul autorităţilor. După cum bine aţi văzut,
capra, fire inteligentă şi intrepidă, a luat măsuri ferme încă
din primele momente, măsuri ce s-au concretizat prin rezultate
palpabile. N-a sunat nici la 112, n-a făcut nicio anchetă, n-a
chemat nici ISU, n-a sunat nici la DNA. Nu domnilor. S-a pus pe
treabă şi şi-a făcut singură dreptate. Şi trebuie să
recunoaştem, femeia a făcut-o în stil mare.
În
rest... am încălecat pe-o şa... ş.a.m.d.
miercuri, 24 februarie 2016
Să
vă feriţi de omul care a uitat de unde a plecat.
Vedeţi
dumneavoastră, amnezia lui este una cu atât mai primejdioasă, cu
cât este una foarte selectivă, în sensul că deşi... nu mai
ţine minte de unde a plecat, are tot timpul foarte limpede în
cap, unde anume vrea să ajungă.
Iar
dacă se întâmplă cumva să îi staţi în cale...
Ce
are a face parul cu acul busolei?
Deşi
nu cred să se fi gândit încă cineva până acum la o asemenea
chestiune, găsesc dragi cititori că este întrucâtva util să vă
atrag atenţia asupra câtorva mici asemănări, un pic bizare este
adevărat, dar cât se poate de reale, între cele două obiecte.
Vedeţi
dumneavoastră, ambele vizează o anumită direcţie de referinţă,
unul dintre vârfurile acului busolei căutând întotdeauna Nordul,
iar unul dintre capetele parului căutând invariabil capul omului şi
ambele sunt din păcate la fel de sensibile şi de volatile în timp
ce execută această minuţioasă căutare.
marți, 23 februarie 2016
Cei
ce vor avea timpul, capacitatea şi dispoziţia necesare pentru a se
îndeletnici cu o atare întreprindere, vor vedea că dacă iau atent
la cercetat orice eveniment odios, în spatele căruia se ascund
mintea şi mâna omului, vor găsi aproape invariabil aceiaşi doi
vinovaţi – prostia şi nesimţirea.
Vă
spun, nu veţi găsi nici un război, nici un pogrom, nici un
accident devastator şi nici un focar de sărăcie pe faţa
pământului, care să nu fi avut drept punct de pornire fie prostia
fie nesimţirea, fie uneori, pe ambele deopotrivă, atunci
proporţiile sale devenind cu adevărat monstruoase.
Faceţi
acest exerciţiu şi veţi vedea că nu veţi găsi nici măcar un
astfel de sinistru care să se poată sustrage afirmaţiei mele.
Despre ticăloşie, despre prostie şi
despre omenie s-a scris mult cred. N-are a face. Mai scriu şi eu.
Deci:
Ticăloşie este să-ţi mănânci
pâinea lângă cel flămând şi să nu-i dai şi lui din ea.
Prostie ar fi să-i dai lui toată
pâinea şi astfel să rămâi tu flămând.
Omenie cred că ar fi atunci când ai
da pâinea pe din două cu el şi în felul ăsta, chiar dacă
niciunul nu şi-ar potoli pe de-a-ntregul foamea, măcar n-ar rămâne
niciunul flămând.
Simplu, nu?
Anormal de simplu, ar zice unii.
Fiecare este (trebuie să fie) liber
să înveţe ceea ce crede el că-i este de folos. Problemele apar
atunci când unii învaţă să-ţi extragă apendicele bolnav iar
alţii să-ţi spargă casa.
Ulterior, în vreme ce primii îşi
învaţă copiii să fie oameni, cei din urmă şi-i învaţă cum
să-i „facă” pe copiii celor dintâi.
A dracului dihotomie, domnule!
Atunci
când reprezentaţii statului nu sunt capabili să respecte o lege,
adesea normală şi clar formulată, aceasta va fi modificată.
Atunci
când un cetăţean nu poate respecta o lege, cel mai frecvent
aberantă şi obscură, „prevederile acesteia se vor aplica în mod
corespunzător”, iar... „fapta săvârşită se va sancţiona cu
amendă în cuantum de...”
Trademark-ul
hahalerei
Atunci
când mă deranjează o lege, ori mă urc cu picioarele pe ea,
dacă suntem numai noi de faţă, adică doar eu şi legea, ori, dacă
mai sunt şi alte persoane, să zicem aşa, vreo câteva milioane, o
modific.
Mai
tai unul - două articole din ea, mai bag pe ici pe colo un alineat,
două poate, mai modific o dată limită...
Vă
propun şi dumneavoastră să încercaţi să faceţi acelaşi lucru,
ia vedeţi, puteţi?
Nu
prea?
Hm.
Nasol.
La
Arena Naţională cică s-a putut. Cel puţin din câte am înţeles
eu. Da' e posibil să fi înţeles
greşit... din nou. Cine ştie?
Singurele
voastre arme?
Mintea
şi sufletul.
Şi
sunt, credeţi-mă, mai mult decât suficiente, pentru că sunt
făurite din oţeluri atât de dure, încât nu pot fi nici străpunse
de glonţ şi nici îndoite de par.
Voi
trebuie numai să vă deprindeţi în a le folosi aşa cum se cuvine,
restul... mai ţine şi de Dumnezeu ori de împrejurări.
luni, 22 februarie 2016
A!
era să uit.
Să
nu căutaţi de fiecare dată să găsiţi vreo legătură între
două sau mai multe postări succesive. Aceste legături sunt cel mai
adesea inexistente, iar postările, după cum aţi observat, pot
varia destul de serios din punctul de vedere al subiectului.
Asta,
din cauza faptului că uneori merg în paralel cu două sau cu mai
multe idei deodată, idei care nu întotdeauna au vreo legătură una
cu alta.
Iar
din acest fel de a trata lucrurile, iese ceea ce vedeţi, deci...
...nu
vă speriaţi... Cel puţin, nu încă.
Inechitatea
socială este o realitate cât se poate de evidentă şi de adânc
înfiptă în cotidianul zilelor noastre.
Ea
nu mai trebuie invocată de adepţii vreunei ideologii anume. Este o
stare de fapt.
Nu
este vorba nici despre pretenţia absurdă de se căuta, găsi şi
mai apoi implementa vreun sistem protecţionist exagerat şi
paralizant, prin care cineva să vină şi să îl hrănească pe om
cu linguriţa la pat. Sub nicio formă.
Este
vorba numai despre... nesimţirea unora şi despre incapacitatea
altora de a se apăra.
Judecată
la rece, până la urmă, problema se pune în termenii duri
formulaţi de domnul Darwin.
Un
punct în minus pentru specia umană, aşadar.
În
rest, lucrurile sunt cât se poate de evidente:
Unii
dintre noi chiar se trag din maimuţe.
Un
exemplu de dreptate
sau...
„legea salamului”
1
salam furat = o lună de închisoare
2
salamuri furate = două luni de închisoare
...
n
salamuri furate = n luni de închisoare
...
o
fabrică de salamuri furată = ...
Înţelegeţi
unde bat?
Apoi,
nu se opune nimeni. Toate aceste luni de detenţie ar putea fi
transformate în luni de muncă în folosul comunităţii. Vrea omul
să stea o lună închis ori vrea să o petreacă muncind, alegerea
este a lui.
Vedeţi
cam cât de simplu este să faci o lege dreaptă?
Sau,
am putea merge şi mai departe, încercând de astă dată să facem
ceea ce s-ar putea chema, o lege bună.
Şi
vă propun să ne întoarcem la salam, că de la el am pornit o mare
parte dintre noi.
1
salam furat = un loc de muncă şi un acoperiş deasupra capului –
pentru că de cele mai multe ori, cel care fură un salam, este un om
căruia chiar îi este foame;
o
cutie de salamuri furate = două perechi zdravene „dă pălmi” şi
un loc de muncă – probabil că acela care fură mai multe salamuri
deodată, nu este un om căruia îi este exagerat de foame, ci
dispune de prea mult timp liber, şi din cauza unor carenţe fie
educaţionale, fie de comportament, alege să şi-l petreacă într-un
mod... urât;
o
fabrică de salamuri furată = foarte mulţi ani de închisoare. Şi
atât.
Asta
zic eu că ar fi o lege şi dreaptă şi bună.
Părerea
mea.
Atunci
când adevărul se află pe undeva pe la jumătate, da, este
adevărat, se poate discuta o eternitate fără să se poată stabili
în mod clar, care dintre opinenţi are dreptate. Poate că cine
ştie, ambii se află la fel de aproape de adevăr.
Atunci
când însă lucrurile sunt vizibile din satelit...
...
şi cam de aici am putea pleca în demersul nostru de a defini
reaua-voinţă.
Legile
au şi nu au puncte slabe. Legile pot fi bune, în sensul că pot fi
drepte, ori dimpotrivă, pot fi proaste, adică nedrepte sau
aberante. Totul ţine de poziţia din care priveşti lucrurile şi
mai ales de felul în care o faci.
Edificator
în acest sens, ar fi să cunoşti: mâna care le scrie, scopul în
care o face şi bineînţeles, mâna care le aplică.
Dacă
mâinile sunt corupte, iar scopul este jaful, atunci...
duminică, 21 februarie 2016
Nu ştiu neapărat dacă un copil
sărac de la ţară ar deveni util societăţii dacă aceasta l-ar
sprijini să-şi desăvârşească educaţia. Nu ştiu nici dacă el
nu ar putea deveni la un moment dat un dement sadic care să-şi
eutanasieze pacienţii pe masa de operaţii, presupunând că între
timp societatea l-a ajutat să devină un eminent chirurg.
Cu certitudine ştiu însă că dacă
societatea îi va sărăci şi îi va îndobitoci sistematic
părinţii, şansele ca din acel copil să iasă ceva bun vor fi
aproape nule.
Maica Tereza a fost distinsă la un
moment dat cu premiul Nobel, dacă nu mă înşel.
Nu ştiu însă dacă şi domnul
Nobel, fie şi post-mortem, măcar din spirit de reciprocitate, ar
merita să primească vreodată la rândul domniei sale, premiul
Maica Tereza. Nu de alta da’ parcă dumnealui a inventat dinamita –
fireşte fără a-i face din aceasta vreun proces de intenţie,
Doamne Fereşte! Ziceam numai aşa, ca idee...
Ceea
ce începe cu...
„Ei,
hai acuma, nu mai fi şi tu aşa Gică Contra (scuze pentru
cacofonie). Vezi şi tu măcar o dată partea plină a paharului, fii
şi tu mai open minded! Chiar nu vezi ce oportunităţi se ascund în
spatele...?”
...se
termină cel mai adesea cu...
„Lasă,
nu-i nimic. Ai să-ţi iei tu alta. Te pui tu pe picioare din nou.
Lasă, tu să fii sănătos!”
Iar
acest alta, în funcţie de imaginaţia fiecăruia şi de cât anume
a riscat la un moment dat, poate consta, enumerarea nefiind nici pe
departe una completă, în: nevastă, maşină, casă, etc.
Va
putea păstra în schimb munca, deoarece nu-i aşa, numai muncind din
greu, va reuşi să îşi plătească datoriile, pentru ca mai apoi,
cine ştie, de ce nu, să mai încerce să fie încă o dată... ceva
mai... open minded.
...
şi comicul, aproape sinistru aş spune, constă în faptul că
ambele îndemnuri, sunt de obicei rostite de una şi aceeaşi
persoană.
sâmbătă, 20 februarie 2016
Achtung! :)
Dacă
uneori mai observaţi mici modificări, (în situaţia în care
alegeţi să citiţi de mai multe ori un anumit text) să ştiţi că
nu vi se pare. Ele sunt pe bune. Aţi citit corect şi atunci şi
acum.
Nemulţumit
fiind probabil de felul în care m-am exprimat prima oară (omisiuni,
greşeli, ambiguităţi), am decis să fac unele modificări.
Danke!
Altminteri,
trebuie să recunoaştem că pentru un site cu preocupări
preponderent zootehnice, zic eu, ne descurcăm relativ decent.
Aţi
văzut, am discutat despre porci, despre măgari... despre vite...
Şi
probabil o vom face şi pe viitor. În ciuda grohăielilor, a
răgetelor şi probabil... a câtorva mugete de nemulţumire.
Vă
propun un link „util”
...
sau, curs de „ieconomie” cum se făcea odată la Ştefan
Gheorghiu
Este site-ul Institutului Naţional
de Statistică.
Dacă o să îl parcurgeţi, o să
vedeţi la un moment dat că el conţine şi un buton pe care scrie
„Indicatori cheie -click pentru vizualizarea lor!”.
Vă invit să-i daţi câteva
click-uri, aşa, de probă.
Hm, începeţi să deveniţi curioşi?
Deja acest mic exerciţiu v-a stârnit curiozitatea?
Ei bine, continuaţi să săpaţi!
Veţi vedea că o să găsiţi... în
principiu... un... c@^@t, iar dacă vreţi
să obţineţi alte informaţii, gen cam câţi români se mai cacă
încă în fundu' curţii, în secolul în
care unii accelerează cu viteze inimaginabile particule pe sub
pământ, iar în ţara noastră este în plină desfăşurare
proiectul unui laser super-hiper-para performant, va trebui
să vă scobiţi vârtos prin portofele, că deh, nimic pe
lumea asta nu-i pe degeaba. Costă adică. E pe bani, cum ar veni.
...sau poate că nu am căutat eu cu
suficientă răbdare şi atenţie, pentru că după cum probabil aţi
constatat deja, sunt aşa, un tip mai smucit, care se enervează
poate prea repede din toate... nimicurile.
Aşa stând deci lucrurile, nu îmi
rămâne altceva de făcut, decât să vă recomand un alt link,
de data asta însă unul ceva mai
isteţ, în sensu' că acesta lasă să
transpară ceva mai multe date în faţa ochiului cititorului:
E? Parcă e altceva. Mai respirăm şi
noi un pic. Mai vedem şi noi o cifră, o chestie, o măslină, o
atenţie... „o biscuite” – vorba unui mare maestru al scenei şi
al filmului românesc, a regretatului artist, a domnului Dem Rădulescu.
...iar acum, că poate v-am captat
interesul, n-ar fi rău să...
Pe acolo, dacă o să vă jucaţi un
pic cu tabelele şi cu cifrele, dacă o să faceţi nişte calcule şi
o să daţi o interpretare aşa, grosso modo acestora, măcar a celor
ce privesc ţara noastră, sau mă rog, ce a mai rămas din ea,
atunci o să vedeţi că...
WTF?
Au început să transmită din nou
„X-Files”?
„Ce zice ăştia maică”?
Ia, stai aşa oleacă, să-mi „pui
ochielarii”!
Deci mata'
zici că:
- Din 2006 până în 2014, populaţia României a scăzut cam cu 1,2 milioane de locuitori (asta ca să rotunjesc indulgent), de la 21,194 milioane, la 19,909 milioane;
- În 2006 am avut un PIB de vreo 98,4 miliarde Euro, iar în 2014 am avut unul de aproximativ 150,2;
şi că...
- Per ansamblu, productivitatea muncii în intervalul 2006-2014 a crescut de-au luat-o toţi dracii.
Hm, bine bre!
Atunci am şi „io” una pentru
mata'.
Iaca, „io” zic că la o scădere
de aproximativ 6% a populaţiei
(nemaivorbind despre îmbătrânirea accentuată a acesteia în tot
acest interval şi de creşterea nivelului general de depresie al ei),
o creştere neartificială a PIB-ului cu aproximativ 53% este
o poveste cu care îţi recomand călduros să te duci matale să-ţi
adormi copiii sau să-şi scoţi soacra la o cafea în oraş.
„Artimetica” dumitale domnule, cam
pute.
Adică nu prea bate cu legile naturii,
cu alea ale normalului. Serios îţi spun.
Altfel, nu am niciun dubiu că acele
cifre sunt cât se poate de reale. La urma urmelor, mă pot împrumuta
în draci de la extern, pot învârti artificial printr-o economie
defectă, sume colosale de bani, pot construi nimic, şi apoi,
fireşte pot calcula. Desenez nişte integrale triple şi nişte
tabele de n-ai văzut neam de neamu' lu'
mata'.
Îţi „mersi frumos”. Matematică
d-asta ştiu şi „io”.
Hai nu te supăra pe mine domnule
statistician, că n-am vrut să fiu rău cu dumneata. Ştim la fel de
bine amândoi cam cine ţi-a „ghidat discret” pixu'
şi cine ţi-a indicat formulele de calcul. ;)
....
Şi acu' hai
gata, că nu vă mai reţin cu calculele. E sfârşit de săptămână
şi poate vreţi să vă întoarceţi din nou la site-u'
ăla porno. ;)
Vă pup, şi vă mulţumesc sincer şi
din tot sufletul, vouă celor (doar) cinci (probabil) cititori fideli
ai acestui blog.
... şi le mulţumesc în acelaşi
timp şi celor doi domni miliţieni care îmi citesc cu sufletul la
gură „lucrările” alături de dumneavoastră. ;) Daţi-i share
domnilor, daţi-i share!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)