Intro

Singura pârghie care poate răsturna cu adevărat absurdul, este numai aceea care sprijină solid pe logică.

joi, 31 martie 2016

Dezastrul intervine atunci când toată lumea începe să se priceapă la toate.
Meserii oneste: gropar, lunetist...

Niciunul dintre reprezentanţii acestor „bresle”, nu pretinde că lucrează pentru binele tău.

...iar chestia asta este de apreciat, zic eu.
Navei i se pune comandant priceput înainte de a pleca din port, nu după ce a ajuns pe fundul mării, că atunci nu-i mai foloseşte la nimic.
Nu îl suport pe acela care minte.

Nici pe acela care spune adevărul doar pe jumătate.

miercuri, 30 martie 2016

Din păcate, „prea târziu” este un concept cât se poate de real.

...şi de actual.
De unul singur, nu poţi decât să amâni cu puţin inevitabilul. În scurtă vreme, indiferenţa ta are să te facă să împărtăşeşti soarta semenului tău.

Adică vei deveni din ce în ce mai slab, mai sărac şi mai singur.

Bunăstare în mijlocul sărăciei şi a mizeriei pe care aceasta o aduce cu sine, nu există, să ne fie foarte clar.
Sclavul de azi nu mai este mânat de la spate cu biciul, ci este mai degrabă atras cu banul fluturat pe la nas ca o momeală, cu promisiuni, cu iluzii şi cu vorbe frumoase.

Omul zilelor noastre se face singur sclav prin lejeritatea cu care gândeşte şi prin lipsa de prudenţă cu care acţionează.

miercuri, 23 martie 2016

Să faci rău şi să aştepţi răsplată bună.

Asta este definiţia smintelii.

Nu m-ar mira ca prostia aia a C.C.R., cu privire la interceptările S.R.I., să ne coste într-un viitor nu foarte îndepărtat, plata unor despăgubiri obţinute pe la C.E.D.O. de nişte băieţi deştepţi, mulţi infractori scăpaţi şi imposibilitatea de a mai recupera vreodată prejudiciile produse de aceştia.

Da' la mintea şi caracteru' unora...
Cu cât îţi va păsa mai puţin de cel de jos, cu atât vei ajunge mai sus.

Ierarhic şi social, bineînţeles, pentru că din punct de vedere uman, te vei cufunda în cel mai adânc şi negru abis.
Atunci când toată lumea încearcă să prostească pe toată lumea, atunci când fiecare încearcă să se folosească de fiecare, o prudenţă ceva mai accentuată găsesc că nu este nicidecum un semn de paranoia ci dimpotrivă, un început de înţelepciune, de chibzuinţă.
Într-o societate în care cei de sus sunt tot mai bogaţi şi mai corupţi, iar cei de jos devin pe zi ce trece, tot mai săraci şi mai frustraţi, calitatea şi performanţa sunt cam ultimele lucruri la care s-ar mai putea gândi cineva.

...şi nu ştiu dacă este neapărat un lucru de condamnat.
Noţiunile „dreptate” şi „nedreptate” sunt foarte relative, iar în spatele lor pot sta nenumărate moduri de a vedea lucrurile.

Până la urmă însă, cred că totul se rezumă la ce anume sunt capabili şi dispuşi oamenii să îşi facă unii altora.
Un român a câştigat zilele trecute cea mai grea cursă de pe faţa pământului – Maratonul Arctic.

Acest lucru trebuie apreciat la justa-i valoare, însă nu trebuie sub nicio formă să surprindă pe nimeni.

În fond, greul este ingredientul de bază al vieţii românului.

marți, 22 martie 2016

Se întâmplă că...

Noi le-am distrus ţările, căminele şi vieţile...

...iar unii dintre ei vin acum să ne răspundă cu aceeaşi monedă.

Atât de multe secole de istorie şi atât de puţine lucruri învăţate!

Atât timp cât nu vom învăţa să convieţuim, să împărţim omeneşte şi sărăcia şi bogăţia, atâta vreme cât ne vom lăsa conduşi de nişte gunoaie retardate, atâta vreme cât vom gândi lejer, atât timp cât vom fi laşi, genul ăsta de lucruri nu numai că se vor întâmpla în continuare, dar vor deveni un fel de bandă möbius de războaie, atentate, restrângeri ale libertăţilor individuale, ş.a.m.d.

Ne vom omorî între noi ca proştii, pentru ca nişte... lăcuste, să facă profit de pe urma gloanţelor şi a cosciugelor vândute.

Păcat, mare păcat! Mă aşteptam la ceva mai multă inteligenţă din partea noastră ca specie.

luni, 21 martie 2016

Uită-te cu atenţie la felul în care omul îşi stabileşte priorităţile.

Ordinea în care acesta începe să rezolve prolemele, îţi va spune multe despre sistemul lui de valori.
Omul, în general, abia la supărare spune ceea ce gândeşte cu adevărat. Atunci îşi descarcă sufletul, atunci îşi varsă oful.
Dacă „sistemul” este unul infect, inept şi corupt, atunci nu este nimic anormal să fii împotriva lui, să fii, cum s-ar zice, anti-sistem.

Ai da semne de anormalitate abia atunci când ai începe să aderi la el, să îl slujeşti, să îi găseşti justificări şi să achiesezi la „valorile” lui.
Te doare?

Bucură-te. E semn bun. Înseamnă că încă eşti viu, că încă mai simţi.


- Mai citeşte şi tu o carte!

- ?


...cam când să mai citească omul care lucrează (pe bune, fără să frece menta) zece ore pe zi şi mai ales din ce bani să-şi cumpere respectiva carte?
Că pui un nepriceput să-ţi păzească turma, ori că o mâni tu însuţi înaintea fălcilor hămesite ale lupilor...

...cam tot dracu' ăla e.
Dacă nişte fiinţe inteligente îşi fac unele altora ceea ce vedem cu toţii, atunci prefer să rămân în continuare neinteligent.
Nu cred să mai existe pe faţa pământului o altă specie ai cărei reprezentanţi să îşi fi distrus congenerii cu o eficacitate similară celei practicate de specia umană.

Singure cutremurele, incendiile, inundaţiile şi pandemiile se mai pot apropia, toate luate laolaltă, de randamentul nostru, cu menţiunea că acesta din urmă rămâne totuşi lider detaşat în această competiţie sinistră.
Când se suie scroafa-n pom,
Cine tace, nu e om.”

...versuri cântate de domnul Tudor Gheorghe

duminică, 20 martie 2016

...pentru imbecilii care ne conduc

Cum să se poată înomeni omul sărac, atât timp cât la el ajung doar mizeria şi necazul?

Cum să poţi pretinde omenie de la un om pe care îl tratezi ca pe un animal?

Cu greu şi aproape cu totul accidental poţi obţine OMUL, în condiţiile cele mai favorabile.

Cum îşi poate atunci imagina cineva cât de cât zdravăn la cap, că poţi ridica spiritul şi mintea omului, ţinându-l în acelaşi timp cufundat în sărăcie şi în îndobitocire?
Dacă la final, ajungem cu toţii în acelaşi loc, atunci de ce să facem călătoria în genunchi sau cu capul plecat?
Dacă nu îţi place un anumit loc, dacă nu îţi plac oamenii de acolo, pleacă! Mergi mai departe, nu pierde vremea. Viaţa este şi aşa foarte scurtă, iar clipele, zilele şi anii pe care le pierzi în astfel de locuri, alături de astfel de oameni, nu se mai întorc. Pierdute rămân pe vecie.

E drept, rămâi în schimb cu experienţa şi cu lecţiile pe care ţi le dă viaţa, dar merită oare să faci un astfel de troc?
Cât timp mintea şi sufletul rămân deschise binelui şi frumosului, încă nu este totul pierdut.

Şi cum în această privinţă putem aplica principiul că nu este nimic pierdut, atâta timp cât nu este totul pierdut, atunci...
Frumosul, bunul şi utilul au capacitatea de a se autoconserva. Chiar dacă nu se pot impune la rangul de standard social, ele nici nu dispar cu totul. Rămân undeva, discrete şi cuminţi pentru a-i putea oricând încânta ori sluji pe aceia ce ştiu a le aprecia.
Singura ce merită apreciere, este valoarea reală, autentică.
De regulă, cel ce vorbeşte cel mai frecvent despre plusvaloare, este tocmai acela care pe unde calcă el, se usucă iarba.
Dacă nu poţi lăsa ceva bun în urma ta, măcar nu lăsa cenuşă.

sâmbătă, 19 martie 2016

Dacă nu eşti în stare să îl creezi, măcar nu distruge frumosul, pentru că el ia naştere foarte greu şi oricum durează şi aşa foarte puţin.

Bucură-ţi sufletul şi mintea cu el. Atâta tot.
Cum se „recuperează” de regulă prejudiciile

Atunci când mizeria începe să iasă de sub preş, cel mai adesea prin apariţia unor informaţii în mass media, se va alcătui o comisie.

Aceasta va fi foarte atent prelucrată înainte de a-şi începe activitatea la faţa locului.

Scopul acestei prelucrări este acela de a se evita valurile şi a se băga pe cât mai elegant şi mai în linişte cu putinţă, gunoiul la loc sub preş.

Comisia trebuie în general mai mult să acopere decât să descopere, iar valoarea calculată a prejudiciilor constatate de ea trebuie să fie una minimă. Trebuie, cu alte cuvinte, să mai închidă şi ea ochii, să fie mai indulgentă, mai... umană.

Se întocmesc apoi nişte rapoarte, se fac unele recomandări, însă aproape niciodată nu se pronunţă nume şi nu se delimitează net responsabilităţile pentru producerea pagubelor.

Sună câteva telefoane, se dau câteva plicuri, câteva mese, iar ca o regulă generală... prejudiciile nu se vor recupera niciodată.
Ca de obicei, recomand calea de mijloc.

Atunci când însă ea nu poate fi urmată... decât naiv incurabil, mai bine pesimist înveterat.
Ambiţia nesusţinută de valoare este dăunătoare.
România.

Diagnostic?

Metastază!
Calculatoarele şi roboţii vor munci în locul nostru, iar noi vom culege roadele acestei munci, trăind în pace şi armonie din ce în ce mai mult, într-o societate din ce în ce mai civilizată şi mai avansată din punct de vedere tehnologic.”

Vi se pare?

Pentru că mie mi se pare că de fapt, unii muncesc din ce în ce mai mult, iar alţii rămân fără niciun loc de muncă.
Săracul fură de foame. Bun. Pe asta o înţeleg. Da' bogatu' de ce Paştele mă-sii mai fură?
Dacă rezultatele acţiunilor tale se vădesc a fi unele negative, atunci trebuie în primul rând să te opreşti imediat din ceea ce faci.

Apoi, în măsura în care te simţi capabil, va trebui să începi să faci de acum încolo, exact opusul a ceea ce făceai înainte.

În orice caz însă, continuarea pe aceeaşi linie, ar trăda fie o limitare intelectuală accentuată, fie prezenţa unor probleme mintale severe. Oricum ai lua-o însă, ar fi semn de rău augur.
Pe unii, viaţa îi înrăieşte, îi îndobitoceşte. Pe alţii în schimb, îi înfrumuseţează, îi face mai înţelepţi, mai oameni.

Vedeţi voi, la fel ca omul, viaţa lucrează şi ea cu ce găseşte la faţa locului, iar dacă materia primă este de proastă calitate, atunci...
Nu te lua după idioţi, căci nu ei vor plăti pentru faptele tale.
Pe faţa pământului se petrec uneori lucruri care îl depăşesc chiar şi pe Dumnezeu.
Să nu ceri şi să nu aştepţi ajutor de la nimeni.

Mergi singur şi cu hotărâre pe drumul tău, indiferent care ar fi acesta.

vineri, 18 martie 2016

Drepturile omului, literă de evanghelie atunci când sunt eu cel oprimat, vorbe goale atunci când cel urgisit este altul.

...Sfântă relativitate!
Cel viu să privească la cel mort. Să privească îndelung şi cu luare aminte, căci de la el ar putea învăţa mai multe decât ar putea învăţa uneori din zeci, poate din sute de cărţi citite.

Cel mort îţi arată... sensul vieţii.

Ce ia el cu sine?

Cine îl va mai ţine minte peste ani şi ani?

Cine îi va mai aprinde din când în când, câte o lumânare la mormânt? Şi pentru cât timp o va mai face?

....

Vezi?

Şi atunci?!
Mi s-a întâmplat din păcate prea adesea să privesc oameni în ochi şi să văd... nimic.
Cheia „succesului”

Zâmbeşte tot timpul servil. Capul uşor plecat spre înainte.

Nu-ţi privi niciodată stăpânul în ochi.

Nu-l contrazice. Nu gândi.

Aprobă maşinal orice idioţie atât timp cât asta te face să fii bine văzut.

Fă-te preş. Du-te după ţigări, după shaorma, după eugenii, după sifoane, după PLM. Cară serviete. Pupă supus mâini. Şi mai ales cu#*#i. Mai şi muşcă din ele din când în când. Dar ai grijă să fie ale celor ce o iau la vale, ale celor ale căror stele apun.

Fă supus ce ţi se cere. TOT ce ţi se cere.

Nu te gândi nicio secundă la consecinţele faptelor tale. Nici la cei din jur. Fără scrupule!

Minţi, trădează, urzeşte, fură, calcă totul în picioare!

...iar la final...

...SUCCESUL

Bravo. Ai reuşit în viaţă. Te felicit!

Acum priveşte-te în oglindă.

O faci cu ochi reci, de sticlă. Din cealaltă parte îţi răspunde o privire inexpresivă, de peşte.

Nu ai ce să-ţi reproşezi. Eşti perfect mulţumit de tine, de „succesul” tău.

Cu toate astea, adevărat îţi spun că ai trăit degeaba.

Absolut degeaba!

În urma ta, nu va rămâne nimic altceva decât un amalgam amorf de bani, bunuri, vorbe, intrigi şi uri. Atât. O viaţă de animal. O viaţă aridă, în care ai călcat pe capete, pe suflete, pe oameni, o goană sinistră şi inutilă.

Nu ai înţeles absolut nimic din viaţă. Şi din păcate nu ai avut decât una.

Păcat... mare păcat.

Rămâi în schimb, bineînţeles cu... succesul tău.
Există anumite tipuri de succes, vrednice de toată compătimirea. Sincer.
Unii măsoară succesul prin ceea ce lasă în urma lor.

Alţii îl măsoară exclusiv în bani.

Diferenţa dintre cele două abordări face distincţia dintre om şi gunoi.
La un moment dat, artificialitatea devine la unii stare naturală.

Odinioară se străduiau să zâmbească forţat, să asimileze idei tâmpite.

Acum o fac automat.

După cum ziceam, artificialul s-a transformat în natural.

duminică, 13 martie 2016

Cel ce repetă greşelile altora, nu poate fi considerat altfel decât idiot.

Atunci când însă nu o face din greşeală, ci în mod deliberat, el poate fi considerat cu uşurinţă şi fără teama de a greşi, ticălos.
Economia nu are nimic de a face cu omenia.

... din păcate.
Competiţia nu vizează atât evoluţia unui sistem, cât mai cu seamă încremenirea unei stări, menţinerea unui status quo, prin care cel de sus să rămână sus, iar cei de jos să rămână în continuare, cuminţi, la locul lor, tot jos.
Nu este normal să îţi rezolvi problemele, provocându-i altuia probleme.
Astăzi muncim mult pe bani puţini, pentru a repara ceea ce au făcut ieri, alţii care au muncit puţin pe bani mulţi.

... iar viitorul, judecat prin prisma trecutului şi a prezentului...
Atenţie mare la... gratis!

Este posibil ca mâine, acest gratis, să te coste mai mult decât te-ai fi aşteptat vreodată.

... şi mai cu seamă, mult mai mult decât face el în realitate.
Managementul zilelor noastre este mai mult un management de gestionare a eşecului, de ascundere a gunoiului sub preş, decât unul preventiv şi constructiv.

... dar asta este... competiţia.
Dacă era pe bază de „trebuie”, ne făcea Dumnezeu meteoriţi sau furnici pe toţi.
Pe lumea asta, dacă te naşti întreg, există un singur trebuie, iar el se află la sfârşitul vieţii.

Ce faci până acolo, tu decizi.

Nimic până atunci nu trebuie. Tot ceea ce faci, faci pentru că aşa ai ales tu.

Prin urmare, tu alegi să fii om sau animal.
Nu îl pot respecta sub nicio formă pe acela care odată scăpat de sărăcie, începe să îl sărăcească pe cel de lângă el.

Nu pot avea niciun fel de consideraţie pentru acela care odată ajuns ceva mai sus, începe să se poarte ca un animal cu cel rămas jos.

... şi în aceeaşi ordine de idei...

Aproape că nu mi se pare nimic mai odios, decât sclavul de ieri, ajuns azi tiran.
Între muncă şi gândire trebuie să existe un echilibru.

Cel ce munceşte în exces, nu mai are timp să se gândească la ceea ce face, în vreme ce acela care gândeşte prea mult, nu mai are timp să mai şi facă ceva.
Cam ce fel de dascăl-minune ar trebui să fii şi cam de ce metode nemaipomenite ar trebui să faci uz pentru a-l educa pe copilul al cărui tată conduce şi claxonează ca un dement dimineaţa atunci când îl aduce la şcoală?

Cam ce fel de şcoală ar trebui să inventezi, pentru a putea educa „educaţia” de acasă?
Munceşti ani de zile, vine un prost în urma ta, şi în câteva zile...

Dar să nu dezarmezi niciodată, să nu te descurajezi. Mergi înainte!

marți, 8 martie 2016

Cel ce judecă prea mult pe baza primelor impresii şi a aparenţelor, îşi merită soarta.
Prima impresie contează
...şi ajută uneori

Dacă omul este grobian, atunci prima impresie este suficientă pentru a-ţi da seama că tu şi respectivul trebuie să mergeţi în viaţă pe drumuri separate.

Pe de altă parte însă, dacă persoana pe care o ai în faţă este una rafinată, cu un comportament atent autostudiat şi calculat, de regulă, ceea ce vei primi ulterior, va fi exact opusul bunei prime impresii pe care ţi-a lăsat-o.

De aici şi dificultatea de a pune prea multă bază pe prima impresie lăsată de acest gen de persoane.
Valoarea ideii bune se va vedea abia după ce a fost pusă în aplicare ideea proastă.

...din păcate.

Şi tot din păcate, această constatare va fi una tardivă.

luni, 7 martie 2016

De regulă, acela care nu poate supune, într-un final, mai de voie, mai de nevoie, se va supune.

Altfel, dacă ar avea ocazia...

... asta pentru că în general omul apreciază cu precădere „colaborarea” pe verticală.

duminică, 6 martie 2016

Problema refugiaţilor
... rezolvată în trei articole


... este vorba despre Declaraţia Universală a Drepturilor Omului – varianta în engleză.

Articolul 3

Oricine are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea propriei persoane.

Articolul 14, alineatul 1

Orice persoană persecutată are dreptul să caute şi să primească azil în alte ţări.

Articolul 30

Nimic din această declaraţie nu poate fi interpretat astfel încât vreun stat, grup sau persoană să aibă dreptul de a se angaja în orice activitate, ori să întreprindă orice act cu scopul de a distruge vreunul dintre drepturile ori vreuna dintre libertăţile consfinţite aici.

Q.E.D.

sâmbătă, 5 martie 2016

Imaginaţi-v-o pe „domnişoara Pogany” strânsă la piept de un mitocan cu bani.

Acum imaginaţi-vă că tocmai v-aţi luat un târnăcop în retină.

Se aseamănă senzaţiile, este?
Începi să devii animal, atunci când îţi continui liniştit drumul pe lângă un om căzut pe stradă, fără a te gândi măcar o secundă să îi chemi o salvare.

Până atunci nu erai decât nesimţit.

...şi oleacă prost.

De acum însă...
Când începe să se audă din ce în ce mai frecvent în societate întrebarea „şi cât dai?”, lucrurile cam încep să se ducă pe p#”ă.

Serios!

Societatea respectivă începe să semene mai mult a PFA, a SRL, a SA, a orice altceva, însă numai a societate normală şi zdravănă la cap nu mai seamănă ea.
Paralelă la paradoxul domnului Fermi

Dacă în ţara asta există atâtea afaceri de succes şi atâţia oameni cu averi uriaşe, înseamnă că există şi oameni foarte competenţi.

...?

A văzut careva dintre dumneavoastră cum arată un astfel de om? A văzut cineva un competent în carne şi oase?

...că mă uit în jur, şi...
Dacă ţi-aş cere dragă cititorule, să întorci şi celălalt obraz după ce ticălosul ţi-a dat deja prima palmă, aş fi probabil un excelent creştin.

...dar cu siguranţă, şi un desăvârşit cretin, aşa că mă voi abţine de la acest... îndemn.
Problema principală cu omenia, nu e neapărat că nu ai timp să o înveţi, ci aceea că odată ce vei căuta să pui în practică cele învăţate, o să cam rămâi descoperit în faţa hienelor, pentru că vezi tu, să fii om printre sălbatici...

...aici însă, intervine măsura.

Să fii om cu cine-i om şi ticălos cu ticălosul!

În acest chip, zic eu că lucrurile se rezolvă mulţumitor şi echitabil pentru toată lumea.
Întâi se pleacă fruntea.

Apoi coloana o urmează aproape pe nesimţite.

De aici până la a te pune în genunchi...
Imaginaţi-vă douăzeci de hiene fugărind prin savană vreo douăzeci de mii de antilope gnu.

Apoi imaginaţi-vă cum deodată, antilopele devenind brusc conştiente de propria lor forţă, se opresc în loc şi încep ele să le fugărească pe hiene.

E? Parcă-i altceva...

vineri, 4 martie 2016

Dacă vrei „bani mulţi”, trebuie să prestezi pentru ei, să te faci util adică.

De aici porneşte ticăloşia - de la lăcomie şi de la prostie.

Unde poate ajunge ea însă... ehe! habar nu are mintea omului.
Se zice că timpul le rezolvă pe toate.

De cele mai multe ori însă, banul este cel care o face.

joi, 3 martie 2016

Că o problemă este dificilă ori ba, vei putea spune precis numai după ce o vei fi rezolvat-o. Altminteri... 
Dacă cineva îmi spune că omu' preferă de bunăvoie să muncească zece – doi'şpe ore pe zi, pentru un salariu de cele mai multe ori meschin, sub conducerea unui şef idiot, în loc să se plimbe cu copilul prin parc, să iasă cu femeia la un restaurant sau să bea o bere cu tovarăşii în colţu' blocului...

... “îl pun pe” şarpele cu clopoţei să-l muşte de co#@e...
Şarpele cu clopoţei... 

La noi, dragi cititori, justiţia nu este numai oarbă.

Din păcate, din când în când, ea este şi foarte proa...
Unde cade atunci când cade, cel ce cade

Este adevărat, uneori se mai întâmplă să mai şi cadă câte unul.

Fie că îşi ia „cu suspendare” (cel mai adesea), fie că îşi ia ceva modic „cu executare” şi face vreun an, un an jumate, după o vreme însă, apele se liniştesc.

Banu' pe care l-a făcut din combinaţie îi rămâne, la fel rămâne şi gaura pe care a produs-o fapta lui, rămânem şi noi restul, cu banii daţi şi cu impozitele la zi, rămâne toată lumea cum s-ar zice, dacă nu chiar fericită, măcar în tot cazul, cel puţin mulţumită.

Apoi, după o vreme, el este reintegrat.

Ori este reprimit la vechiul loc de muncă şi tirat o vreme discret prin vreun post neimportant, ori e distribuit prin vreo companie sau prin vreun minister să plimbe de colo-colo două-trei foi până la momentul la care va fi reactivat.

Fireşte, dacă s-a remarcat prin fapte deosebite, el ar putea fi recompensat chiar cu o sinecură într-una dintre firmele pentru care a furat copios din banul public.

Cam aşa merg lucrurile... în mare.

Iar ca regulă de bază... cu cât a furat mai mult, cu atât va cădea mai pe moale.
Să scrii pe un blog pe care nu se uită nici dracu', e cam cum ai vorbi de unul singur pe stradă.

Atât timp însă cât nu te aude nimeni făcând-o, situaţia nu e chiar aşa de penibilă, aşa că...
Dacă vrei să ai tot timpul ce face, fă cosciuge!
Omul, dacă este ticălos, face armă şi din Biblie. 
Contează atât scopul, cât şi mijloacele folosite pentru atingerea lui.

Faptul că ţi-ai atins ţelul, dă proba minţii tale, felul în care ai făcut-o, pe cea a sufletului tău.
Potrivit unor calcule...

Costul lunar al unui deţinut într-un penitenciar românesc este de 2.397 de lei, cea mai mare parte, 1.619 de lei, reprezentând-o cheltuielile de personal.

Pensia medie lunară a fost, în trimestrul III al anului 2015, de 893 lei.

Salariul mediu net lunar este de aproximativ 2.000 lei.

... cred că în unele situaţii, un deţinut ar putea avea înăuntru o viaţă ceva mai lejeră decât au afară un pensionar sau un părinte.

... dar mă rog, este numai o părere personală.


miercuri, 2 martie 2016

Dacă cineva îţi propune să te facă şef, peste noapte, gândeşte-te de zece ori înainte să zici da.
Cu cât sunt mai mari vorbele, cu atât sunt mai mici faptele care le urmează.
Vorbele mari ies cel mai adesea din nişte guri pe măsură şi caută aproape întotdeauna să convingă capetele mici.

De aceea, nu pleca urechea la ele, că n-o să ai vreun folos de pe urma lor.
Să lupţi, respectând reguli pe care adversarul tău le încalcă... să mă ierţi, dar asta este o dovadă de... naivitate.
Singurii care mai pot da din când în când câte un rasol, fără să se teamă de consecinţele faptelor lor, sunt doar popii şi groparii.

Noi restul, credeţi-mă, nu ne putem permite acest lux.
Nu lua decizii în grabă. Poţi greşi.

De altfel, pe asta şi contează cei care te presează.
 „Vai, dacă aţi şti cât se fură la noi în companie! Vai, dacă aţi şti ce face şefa! Vai, ce face şefu'! Vai, mi s-a cerut să fac nişte lucruri... de neimaginat

Apoi vin... primele... avansările.

şi trec... anchetele... investigaţiile.

Iar la final, toate revin la normal, toate se reaşează liniştite în făgaşul lor.

Se lasă din nou o linişte apăsătoare şi sufocantă peste coteţ. Ici şi colo, se mai aud două-trei grohăieli nemulţumite de împărţeală, în rest...
Ori suntem magistraţi, ori nu mai suntem!? 

Sărind peste orice altă introducere inutilă, vă spun dragi cititori, că astăzi vom pune un pic luneta pe Consiliul Superior al Magistraturii şi pe faimoasa Lege 303/2004.

Şi vom începe cu o vizită pe site-ul sus amintitei instituţii.


Acolo, dacă nu avem altceva mai important de făcut, am putea găsi nişte chestii numite rapoarte privind sistemul judiciar.


Dacă vom avea curiozitatea să vedem ce cuprinde cel pe anul 2015, va trebui să descărcăm un fişier în format .docx pe propriul calculator.

Aici, Onorată Instanţă, cu permisiunea dumneavoastră, aş ridica două obiecţii:

Primo: Poate că omul vrea numai să vizualizeze fişierul, nu să îl şi descarce, şi...

Secundo: Nu toată lumea are instalat pe calculator un editor de texte care să poată deschide respectivul fişier. Poate că un format .pdf ar fi fost mai de bun-simţ. Părerea mea.

Dar să revenim.

Descărcăm aşadar fişierul şi îl deschidem.

Cum suntem oameni cât de cât inteligenţi, sărim peste partea lemnoasă a raportului şi ne îndreptăm atenţia asupra unui capitol interesant, mai exact, asupra capitolului IV, capitol sugestiv intitulat „Atribuţii în materie disciplinară şi deontologie profesională”.

Aici, găsim că...

Potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, Consiliului Superior al Magistraturii îi revine, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, precum şi a magistraţilor asistenţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru faptele prevăzute în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, Secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor de la toate instanţele civile şi militare, dar şi a magistraţilor asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii îndeplineşte acelaşi rol în materia răspunderii disciplinare a tuturor procurorilor de la toate parchetele, civile şi militare.

Mai departe...

... iar pentru ceea ce urmează, credeţi-mă, chiar face să căutaţi pe net un program cu care să puteţi deschide fişierul descărcat. Eu folosesc OpenOffice Writer, program de care până în prezent sunt foarte mulţumit.

Dar să nu ne depărtăm prea mult de la subiect şi să mergem mai departe, pentru că numai aşa putem afla ce au păţit în 2015 procurorii care au făcut muci literele h, k, n, t ale articolului 99 din temuta Lege 303/2004.

Ce au păţit ei?

Păi...

B.E.I., T.C.M., A.C. şi V.I. şi-au luat fiecare câte un avertisment;

E.B.S. şi-a luat un 15% pe 4 luni, dar a făcut recurs împotriva deciziei;

S.C. a fost suspendat o lună, însă a făcut şi el recurs, iar dosarul s-a întors pe rol;

Cazurile care îi vizau pe T.A.I., L.G., R.C.I. şi R.A. erau în continuare pe rol;

Acţiunile împotriva lui B.I. şi a lui N.T. au fost respinse.

Cam subţire, nu-i aşa?

În ceea ce-i priveşte pe judecătorii care au dat ignore literelor a, b, c, f, dar mai ales literelor h şi t ale aceluiaşi articol, din acelaşi text de lege, avem plăcerea să vă informăm că...

U.G., C.A., A.A.J., V.S.V., R.G., B.C. şi B.A.E. au primit avertismente;

M.L., D.I.T., L.A.L., D.R.V., S.G., B.C., F.F., B.M., M.M. şi B.S. s-au ales cu diverse ciuntiri salariale cuprinse între 10 şi 20% din „indemnizaţiile de încadrare lunare brute”, pentru perioade între una şi şase luni;

S.B., C.D. şi L.E. au fost suspendaţi din funcţii pentru perioade cuprinse între trei şi şase luni;

D.C., C.C.M., L.E., P.A.T. şi L.I.E. au fost excluşi din magistratură, dar să nu ne bucurăm prea tare şi să nu o facem mai ales prematur, pentru că două dosare erau atacate cu recurs iar alte două erau încă în termen pentru această cale de atac, deci...;

Dosarele în care sunt implicaţi C.I.A., B.S., L.I.E., D.V.R., D.D., D.N., D.N. (SIC), I.E., D.D.P., G.R, D.D. (SIC), C.E.M., I.C şi P.C. erau pe rol, raportul nespecificând ce acţiuni disciplinare au fost întreprinse împotriva lor;

Acţiunile disciplinare îndreptate împotriva L.A.M., V.C.M.S., C.O., M.N., O.A.N., S.N., S.I. şi N.C. au fost respinse, nespecificându-se în raportul prezentat, natura acestora.

Inutil să vă spun că toate chestiile astea, apăreau răscrăcărate prin vreo două locuri, pe un total de vreo zece pagini ale sus-amintitului raport.

..................................


În fine, m-am mai calmat.

Haideţi acum dragi cititori să vedem cam care e treaba cu Legea 303/2004. Nu trebuie să o căutăm prea departe. O vom găsi pe acelaşi site, urmând link-ul:


... pe asta o găsim în .pdf...

Art. 99 - Constituie abateri disciplinare:

a) manifestările care aduc atingere onoarei sau probităţii profesionale ori prestigiului justiţiei, săvârşite în exercitarea sau în afara exercitării atribuţiilor de serviciu;

b) încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităţi şi interdicţii privind judecătorii şi procurorii;

c) atitudinile nedemne în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu faţă de colegi, celălalt personal al instanţei sau al parchetului în care funcţionează, inspectori judiciari, avocaţi, experţi, martori, justiţiabili ori reprezentanţii altor instituţii;

...

f) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu;

...

h) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;

...

k) absenţe nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanţei ori a parchetului;

...

n) folosirea funcţiei deţinute pentru a obţine un tratament favorabil din partea autorităţilor sau intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea ori acceptarea rezolvării intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetăţenii;

...

t) exercitarea funcţiei cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.

Mergem apoi mai departe şi vedem că...

Art. 100 - Sancţiunile disciplinare care se pot aplica judecătorilor şi procurorilor, proporţional cu gravitatea abaterilor, sunt:

a) avertismentul;

b) diminuarea indemnizaţiei de încadrare lunare brute cu până la 20% pe o perioadă de până la 6 luni;

c) mutarea disciplinară pentru o perioadă de până la un an la o altă instanţă sau la un alt parchet, situate în circumscripţia altei curţi de apel ori în circumscripţia altui parchet de pe lângă o curte de apel;

d) suspendarea din funcţie pe o perioadă de până la 6 luni;

e) excluderea din magistratură.


Iar la final... bomboana de pe colivă:




Art. 96 - (1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.”




...mai are rost să vă zic şi că fişierul care conţine raportul pe 2014 se numeşte... „2014RaportActicitateCsm2014.docx”?

Nu mai are rost?

Bine atunci. Nu vă mai spun.

Însă nu mă pot abţine de la a spune că mi se pare nedrept şi de căcat ca statul să răspundă patrimonial pentru erorile făcute de un berbec care şi aşa pleacă lunar acasă cu o basculantă de bani, pentru că nu i-a pus nimeni pistolu' la tâmplă să se facă judecător sau procuror. Se putea face la fel de bine dulgher sau frizer.

Greşeşti, plăteşti co#@e! Cam asta păţesc şi cei pe care tu îi judeci sau cei pe care vrei să-i „bagi”. Ba mai mult, la o analiză atentă, se va vedea că multe dintre aceste aşa-zise erori sunt în realitate grosolane fapte de corupţie.